Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. naïf)
1. adj. (și adv., s. m. f.) natural, candid, ingenuu; sincer, neprefăcut.
2. fără experiență, credul, inocent.
3. artă ~ă = artă cu trăsături artizanale și populare, caracterizată prin enumerarea și descrierea minuțioasă, intuitivă, a lucrurilor, ființelor etc.
4. (peior.) simplist, prostuț; copilăresc.
5. s. m. pl. pictori care ignorează perspectiva, legile proporțiilor și ale compoziției etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. naïveté)
1. însuşirea de a fi naiv; simplitate; nevinovăţie, candoare.
2. (pl.) atitudini, vorbe de om naiv; copilărie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. candeur, lat. candor)
1. curăţenie, puritate morală, nevinovăţie.
2. naivitate, ingenuitate, inocenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crédule, lat. credulus)
1. (şi s.) care crede prea uşor, se încrede uşor în cineva sau ceva; naiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. fazan)
1. pasăre din familia galinaceelor, al cărei bărbătuş are un penaj frumos colorat şi o coadă lungă.
3. (fam.) a pica de ~ = a fi păcălit (din naivitate).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idylle, lat. idyllium, gr. eidyllion, mic tablou)
1. specie a liricii peisagiste şi erotice care prezintă în chip idealizat viaţa oamenilor de la ţară; bucolică.
2. dragoste curată, naivă, tinerească.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idyllique)
1. care se petrece ca într-o idilă; bucolic, pastoral.
2. (despre natură) câmpenesc; liniştit. (despre sentimente) simplu, naiv.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. infantilità)
1. caracterul unei persoane adulte care manifestă atitudini, mentalitate infantilă, sau chiar naivitate excesivă, imaturitate et cetera; infantilism.