Dictionar

naiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. naïf)

1. adj. (și adv., s. m. f.) natural, candid, ingenuu; sincer, neprefăcut.
2. fără experiență, credul, inocent.
3. artă ~ă = artă cu trăsături artizanale și populare, caracterizată prin enumerarea și descrierea minuțioasă, intuitivă, a lucrurilor, ființelor etc.
4. (peior.) simplist, prostuț; copilăresc.
5. s. m. pl. pictori care ignorează perspectiva, legile proporțiilor și ale compoziției etc.
 

naivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. naïveté)

1. însușirea de a fi naiv; simplitate; nevinovăție, candoare.
2. (pl.) atitudini, vorbe de om naiv; copilărie.
 

candoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. candeur, lat. candor)

1. curățenie, puritate morală, nevinovăție.
2. naivitate, ingenuitate, inocență.
 

credul, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crédule, lat. credulus)

1. (și s.) care crede prea ușor, se încrede ușor în cineva sau ceva; naiv.
 

fazan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. fazan)

1. pasăre din familia galinaceelor, al cărei bărbătuș are un penaj frumos colorat și o coadă lungă.
2. (arg.) naiv, fraier.
3. (fam.) a pica de ~ = a fi păcălit (din naivitate).
 

idilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idylle, lat. idyllium, gr. eidyllion, mic tablou)

1. specie a liricii peisagiste și erotice care prezintă în chip idealizat viața oamenilor de la țară; bucolică.
2. dragoste curată, naivă, tinerească.
 

idilic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. idyllique)

1. care se petrece ca într-o idilă; bucolic, pastoral.
2. (despre natură) câmpenesc; liniștit. (despre sentimente) simplu, naiv.
 

infantilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. infantilità)

1. caracterul unei persoane adulte care manifestă atitudini, mentalitate infantilă, sau chiar naivitate excesivă, imaturitate et cetera; infantilism.