Rezultate secundare (Naivă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idylle, lat. idyllium, gr. eidyllion, mic tablou)
1. specie a liricii peisagiste şi erotice care prezintă în chip idealizat viaţa oamenilor de la ţară; bucolică.
2. dragoste curată, naivă, tinerească.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (lat. ingenuus, fr. ingénu)
1. I. care dovedeşte ingenuitate; care dă dovadă de o franchețe inocentă și naivă.
2. II. (teatru, cinem.) rol care prezintă o tânără fată naivă; (prin ext.) persoană candidă.
3. I. (antonime) incredul, mefient, neîncrezător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ionien)
3. dialect ~ = unul dintre principalele dialecte ale limbii grecești, vorbit în Ionia; școala ~ă = orientare în filozofia greacă din sec. VII-VI a. Chr., care opunea reprezentărilor mitologice tradiționale despre lume o concepție materialist-naivă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. lapalissade)
1. aserțiune sau reflecție prostească prin care se exprimă o evidență sau o banalitate; truism.
2. afirmaţie naivă care provoacă râsul; reflexie neghioabă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pseudo- + artă)
1. termen folosit pentru a desemna arta de prost gust sau percepută ca o imitație naivă; kitsch, falsă artă.