Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. narratif)
1. cu caracter de naraţiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (narativ + -itate)
1. mulțime de trăsături caracteristice narațiunii; caracter narativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballade)
1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta şi se recita.
2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.
3. (muz.) compoziţie vocală sau instrumentală cu caracter narativ.
4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. diegetisch)
1. cu caracter de diegeză; narativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dramatiza)
1. acţiunea de a dramatiza.
2. transpunere scenică a unei creaţii literare narative, cu un conflict puternic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épique, lat. epicus, gr. epikos)
1. adj. care exprimă, în formă de povestire, fapte, idei, sentimente.
2. gen ~ = gen literar care cuprinde totalitatea producțiilor literare cu caracter narativ.
3. (fig.) demn de o epopee, de mari proporții.
4. s. f. totalitatea operelor literare aparținând genului epic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. lai)
1. poezie medievală cu caracter liric sau narativ, cu versuri scurte, în general de opt silabe, şi cu rimă plată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légende, lat. legenda)
1. povestire cu caracter fantastic, miraculos, transmisă în special pe cale orală, în care se explică apariția unor plante, animale, locuri etc.
2. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter narativ.
3. inscripție (pe o monedă, medalie).
4. explicație dată semnelor convenționale de pe o hartă etc.
5. text care se găsește sub un desen, sub o gravură, schemă etc.