Dictionar

Nara

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. narrer, lat., it. narrare)

1. a povesti, a istorisi.


Campinara

Parte de vorbire: s.
Origine: (port. campinara)

1. formaţiune asemănătoare cu gariga, formată din ierburi şi esenţe lemnoase, din America de Sud.


Catilinară

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catilinaire)

1. cele patru discursuri ale lui Cicero împotriva lui Catilina.

2. (fig.) apostrofă vehementă la adresa cuiva.


Naraţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. narration, lat. narratio)

1. povestire, istorisire.

2. parte a unui discurs cuprinzând expunerea faptelor.


Narativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. narratif)

1. cu caracter de naraţiune.


Narativitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (narativ + -itate)

1. mulțime de trăsături caracteristice narațiunii; caracter narativ.


Naratologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. narratology)

1. studiul artei naraţiunii.


Acardie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acardie)

1. (embriologie) malformaţie embrionară constând în lipsa inimii.


Achiu

Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.

2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.

3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).


Acronie

Parte de vorbire: s.
Origine: (acron/ic/ + -ie)

1. lipsă de concordanţă între timpul real al evenimentelor şi cronologia ideală a narării lor.


Adenoblast

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adénoblaste)

1. (la embrion) celulă imatură, nediferențiată, care va da naștere la celule glandulare sau ganglionare; celulă glandulară embrionară.


Adenomegalie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adénomégalie)

1. (med.) creșterea, dureroasă sau nu, a dimensiunii unui ganglion limfatic; hipertrofie ganglionară.


Afrikander

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. afrikander)

1. individ de origine albă olandeză din Africa de Sud, din buri.

2. rasă de taurine cu cocoaşă, originară din Africa de Sud.