Dictionar

ananas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. ananas)

1. plantă erbacee originară din America tropicală, cu fructe mari, cărnoase.
 

balonaș

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (balon + -aș)

1. diminutiv al lui balon; balon (mic).
 

borcănaș

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (borcan + -aș)

1. diminutiv al lui borcan; borcan mic; borcănel, (Mold.) gavanoșel.
2. joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
 

nasicorn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. nasicornis)

1. insectă coleopteră, de culoare castanie, al cărei mascul are un fel de corn pe cap.
 

nasion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nasion)

1. reper cranian folosit în antropologie la determinarea diametrelor craniului.
 

năslință

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (năsli + -ință)

1. dorință, poftă, imbold, (înv.) năslitură.
 

abate (1)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abații.
2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu starețul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).
3. preot, cleric la catolici.
4. prior.
 

abatesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbadessa, lat. abbatissa)

1. maică superioară a unei abații sau a unei mănăstiri de femei.
 

abație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
 

aborigen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. I. referitor la locul unde se află cineva, originar din acest loc; băștinaș, autohton, indigen.
2. II. locuitor originar din țara în care locuiește.
3. (antonime) alogen, străin.
 

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional.
3. fel de a se comporta academic.
 

acidogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. acidogen)

1. care dă naștere unui acid.
2. care generează un acid.