Rezultate principale (Natura):
Natură
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. natura, fr. nature)
1. universul în totalitatea sa.
2. lumea organică și anorganică; mediu înconjurător.
3. științele ~ii = științele naturale; ~ moartă = pictură reprezentând lucruri neînsuflețite.
4. caracter, temperament; fire.
5. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi.
6. de ~ să = capabil să..., apt să...
Natură
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Rezultate secundare (Natura):
Alinătură
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (alina + -[ă]tură)
1. micșorare a intensității unui fenomen natural; alinare, alinat.
2. (reg.) pământ fin, negru, adus de apa ploilor pe pământurile lucrate.
3. (reg.) loc pe parcursul unui râu unde apa este liniștită.
Clătinătură
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (clătina + -ătură)
1. mișcare (ușoară) într-o parte și într-alta.
2. mișcare, deplasare șovăitoare.
Contrasemnătură
Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Kontrasignatur)
1. semnătură a unui funcţionar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană.
Denatura
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dénaturer)
1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înţelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica.
2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanţă străină, făcându-l impropriu destinaţiei iniţiale.
Desenatură
Parte de vorbire: s.
Origine: (desena + -/t/ură)
1. proiectarea şi crearea de mostre şi desene noi pentru ţesătorie.
împănătură
Parte de vorbire: s.f. (Maramureș)
Origine: (împăna + -[ă]tură)
Abatere
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)
1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.
Acetic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.
Acorporal, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (a- + corporal)
1. lipsit de corp; de natură necorporală.
Acromocentru
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. achromocentre)
1. corpuscul cromozomic lipsit de cromatină.
2. (bot.) figuri asteriale sau fusoriale de natură centrozomică lipsite de cromatină.
Acustic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acoustique)
1. adj. referitor la acustică.
2. s. f. ramură a fizicii care studiază natura şi proprietăţile sunetelor.
3. disciplină muzicală care studiază sunetele şi legile perceperii lor.
4. calitate a audiţiei sunetelor într-o încăpere.
Adeziune
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhésion, lat. adhaesio)
1. aderare; exprimare scrisă a aderării.
2. forţă de atracţie moleculară care se exercită între două corpuri în contact.
3. (bot.) concreştere a două organe de natură diferită (frunza cu ramura).