OK
X
natural
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
naturalis
2.
FR
naturel
3.
EN
natural
4.
DE
natürlich;
naturgemäß
5.
RU
естественный;
нaтурaльный
6.
HU
természetes
natural, -ă
Parte de vorbire:
adj., adv., s.
Etimologie: (lat. naturalis. fr. naturel, it. naturale)
1.
adj.
referitor
la
natură,
specific
naturii.
2.
creat
de
natură.
3.
științe
~e
=
ansamblu
de
științe
care
studiază
fenomenele
lumii
înconjurătoare,
lumea
organică
și
anorganică;
științele
naturii.
4.
(mat.)
număr
~
=
fiecare
număr
întreg
pozitiv.
5.
care
se
potrivește
cu
faptele
din
realitatea
obiectivă;
firesc,
obișnuit,
simplu.
6.
(jur.;
despre
copii)
născut
în
afara
căsătoriei.
7.
adv.
desigur,
firește.
8.
s.
n.
naturalețe.
naturalețe
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. naturalezza)
1.
atitudine,
comportare
firească,
lipsită
de
ipocrizie,
de
afectare;
simplitate,
natural
(III).
naturalism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. naturalisme)
1.
curent,
tendință
în
artă
și
literatură
care
își
propune
reproducerea
obiectivă
a
realității,
acordând
preferință
aspectelor
urâte,
vulgare
ale
naturii
omenești.
2.
curent
literar
apărut
în
Franța
în
a
doua
jumătate
a
sec.
XIX
sub
influența
scientismului
și
pozitivismului,
care
susținea
ideea
determinismului
social
și
biologic
în
explicarea
caracterelor
umane.
3.
stil
ornamental
caracterizat
prin
motive
inspirate
din
natură.
4.
doctrină
potrivit
căreia
nu
există
supranatural,
natura
existând
prin
ea
însăși,
printr-un
principiu
imanent
ei.
5.
doctrină
după
care
viața
morală
trebuie
să
se
conformeze
legilor
naturii.
naturalist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. naturaliste)
1.
(adept)
al
naturalismului.
2.
I.
care
se
bazează
pe
conceptul
de
natură.
3.
care
aparține
naturalismului,
privitor
la
naturalism.
4.
II.
specialist
în
științele
naturii.
5.
savant
care
se
dedică
istoriei
naturale,
care
se
atașează
de
studiul
plantelor,
mineralelor,
animalelor
etc.
naturalistic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. naturalistico)
1.
în
sensul
naturalismului,
conform
cu
natura.
naturalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. naturalité, lat. naturalitas)
1.
însușirea
de
a
fi
natural;
naturalețe.
abstractism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (abstract + -ism)
1.
caracter
abstract.
2.
stil
de
artă
picturală
sau
sculpturală
în
care
obiectele
naturale
nu
sunt
reprezentate
realist.
acomodație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. accommodation)
1.
acțiunea
sau
rezultatul
acțiunii
de
a
(se)
acomoda;
acomodare.
2.
schimbarea
prezentată
de
o
ființă
vie
pentru
a
se
adapta
în
afara
mediului
său
natural.
3.
(biologie)
adaptarea
unui
organism
la
schimbările
din
mediul
său
de
viață.
4.
(psihologie)
modelarea
psihică
inconștientă
care
permite
unui
individ
adaptarea
la
mediul
său.
5.
(oftalmologie)
modificarea
curburii
cristalinului,
care
permite
ochiului
să
vadă
clar
obiectele
aflate
la
diferite
distanțe
de
el;
modificări
oculare
adaptative
care
asigură
claritatea
imaginilor
pentru
diferite
distanțe
de
vizualizare.
6.
(învechit)
acțiunea
de
instalare
convenabilă
a
unei
persoane.
7.
(var.)
acomodațiune.
8.
(antonime)
inadaptare,
neadaptare.
adaptație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adaptation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
adapta
și
rezultatul
ei;
adaptare.
2.
acțiunea
de
transpunere
a
unei
opere
dintr-un
gen
literar
sau
artistic
în
altul.
3.
adaptarea
versurilor
la
muzică
sau
a
muzicii
la
versuri.
4.
proces
prin
care
o
ființă
sau
un
organ
se
adaptează
în
mod
natural
la
noile
condiții
de
existență.
5.
(var.)
adaptațiune.
6.
(antonime)
inadaptare,
neadaptare.
adeziv, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)
1.
adj.
(despre
materiale)
care
stă
strâns
lipit.
2.
(biol.;
despre
organe)
care
fixează
organismul
de
ceva.
3.
(bot.)
care
se
lipește
și
se
unește
prin
concreștere
(celulă,
disc).
4.
s.m.
produs,
natural
sau
sintetic,
la
încleierea
lemnului,
a
metalelor,
materialelor
plastice
etc.
5.
substanță
care
se
adaugă
la
preparatele
agricole
antiparazite
pentru
o
mai
bună
fixare
a
acestora
pe
plante.
agnațiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agnation, lat. agnatio)
1.
legătură
de
rudenie
civilă
în
opoziție
cu
înrudirea
naturală
(cognațiune);
rudenie
prin
alianță.
2.
(dreptul
roman)
legătură
de
rudenie
existentă
între
agnați.
agregat 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)
1.
ansamblu
de
lucruri
aflate
într-o
conexiune.
2.
grup
de
mașini
care
lucrează
în
același
timp
ca
un
tot
unitar.
3.
material
inert
(pietriș,
nisip
etc.)
care
se
amestecă
cu
cimentul
la
prepararea
betonului,
mortarului
etc.
4.
component
elementar
al
structurii
solului.
5.
~
mineral
=
concreștere
de
minerale
în
diferite
formații
naturale.