obsolet, -ă
Parte de vorbire: adj. (Transilv.; înv.)
Etimologie: (lat. obsoletus)
Etimologie: (lat. obsoletus)
1. (liter.) care nu mai este utilizat; căzut în desuetudine.
2. (prin ext.) vechi sau învechit; care nu mai este folosit, care nu mai este valabil.
3. (istorie naturală) puțin aparent; aproape șters.