Dictionar

Rezultate secundare (Naturii):

Cercetător al naturii

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT naturae indagator; naturalista

2. FR explorateur de la nature

3. EN explorer of the nature

4. DE NaturforscherIn

5. RU исследовaтель природы

6. HU természetkutató


Protecţia naturii

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT naturae protectio

2. FR protéction de la nature

3. EN nature preservation; protection of the nature

4. DE Naturschutz

5. RU охрaнa природы

6. HU természetvédelem


ştiinţele naturii

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT scientia naturalis; scientia amabilis

2. FR sciences naturelles; histoire naturelle

3. EN natural history

4. DE Naturkunde; Naturgeschichte

5. RU естествознaние

6. HU természettudományok


Abate (2)

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.

2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.

3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).

4. (refl.) a se năpusti (asupra).

5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).

6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.

7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.

8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.

9. (refl.) a cădea.


Absurd, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.

2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.

3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.

4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.


Acţionalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actionnalisme)

1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieţii sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acţiune.


Animism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animisme)

1. credinţă primitivă potrivit căreia obiectele şi fenomenele naturii ar fi însufleţite; spiritualizare, personificare a forţelor şi fenomenelor naturii.


Animist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. animiste)

1. I. referitor la animism, credința orice lucru are un suflet.

2. care profesează animismul, este marcat de animism.

3. II. adept al animismului.

4. persoană care credea obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite.


Antiuman, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + uman)

1. care este contrar cerințelor de bază ale naturii umane.

2. care este îndreptat împotriva omului.

3. care este lipsit de omenie.

4. (antonim) uman.