Nautic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nautique, lat. nauticus)

1. adj. referitor la navigaţie.

2. (despre un sport) care se practică pe, în apă.

3. s. f. navigaţie (2).

---

Aerian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérien)

1. aflat în aer sau care conţine aer.

2. produs în aer.

3. referitor la aviaţie.

4. linie ~ă = traseu aeronautic; alarmă ~ă = alarmă prin care se anunţă un atac aerian.

5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.

6. (fam.) distrat, visător.

---

Aerobie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérobie)

1. microorganism care se dezvoltă în prezenţa aerului.

2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă.

---

Aerodinamician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.

2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.

---

Aeronautic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronautique)

1. adj. referitor la aeronautică.

2. s. f. tehnica construirii şi conducerii aeronavelor, precum şi a navigaţiei aeriene.

---

Aerostaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérostation)

1. ramură a aeronauticii care studiază construcţia şi zborul aerostatelor.

---

Astronautic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astronautique)

1. adj. referitor la astronautică.

2. s. f. ştiinţa şi tehnica zborurilor cosmice: cosmonautică.

---