Rezultate principale (Nava.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it. nave, lat. navis)
1. vas plutitor de dimensiuni mari, amenajat şi echipat pentru a se deplasa pe, sau sub apă; vapor.
2. aeronavă.
3. ~ cosmică = astronavă.
4. partea centrală a unei biserici creştine; naos, nefă.
Rezultate secundare (Nava.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. aéronef)
1. vehicul aerian care transportă pasageri sau mărfuri; aparat care circulă în aer; aerovehicul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. astronef)
1. vehicul destinat zborurilor cosmice; navă spaţială.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. cosmonef, rus. kosmokorabli)
1. navă spațială capabilă să transporte oameni sau materiale în spațiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. motonave)
1. navă maritimă sau fluvială, de marfă, de pasageri sau mixtă, cu motor cu ardere internă; navă cu motor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (navă + cisternă, cf. fr. navire-citerne)
1. vas (navă) echipat și folosit pentru transportul lichidelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (navă + expoziție)
1. (marină) navă pe care este deschisă o expoziție.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aborder)
1. intr. (despre nave) a se ciocni.
2. a se opri lângă o navă bord la bord.
4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)
1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accoster)
1. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda.
2. tr. (fig.) a opri pe cineva şi a i se adresa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéromaritime)
1. indică un transport care combină aviația și marina; aeronaval.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Aeronavigation)
1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérovehicul)
1. vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer; aeronavă.