Dictionar

Rezultate principale (Nava.):

Navă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it. nave, lat. navis)

1. vas plutitor de dimensiuni mari, amenajat şi echipat pentru a se deplasa pe, sau sub apă; vapor.

2. aeronavă.

3. ~ cosmică = astronavă.

4. partea centrală a unei biserici creştine; naos, nefă.


Rezultate secundare (Nava.):

Aeronavă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. aéronef)

1. vehicul aerian care transportă pasageri sau mărfuri; aparat care circulă în aer; aerovehicul.


Astronavă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. astronef)

1. vehicul destinat zborurilor cosmice; navă spaţială.


Cosmonavă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. cosmonef, rus. kosmokorabli)

1. navă spațială capabilă transporte oameni sau materiale în spațiu.


Motonavă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. motonave)

1. navă maritimă sau fluvială, de marfă, de pasageri sau mixtă, cu motor cu ardere internă; navă cu motor.


Navă-cisternă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (navă + cisternă, cf. fr. navire-citerne)

1. vas (navă) echipat și folosit pentru transportul lichidelor.


Navă-expoziție

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (navă + expoziție)

1. (marină) navă pe care este deschisă o expoziție.


Aborda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aborder)

1. intr. (despre nave) a se ciocni.

2. a se opri lângă o navă bord la bord.

3. a acosta.

4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.

5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie.


Abordaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.

2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.

3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.


Acosta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accoster)

1. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda.

2. tr. (fig.) a opri pe cineva şi a i se adresa.


Aeromaritim, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéromaritime)

1. indică un transport care combină aviația și marina; aeronaval.


Aeronavigație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Aeronavigation)

1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.


Aerovehicul

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérovehicul)

1. vehicul aerian care se menține și se deplasează în aer; aeronavă.