Rezultate principale (Naviga):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it., lat. navigare, fr. naviguer)
2. (despre nave) a se deplasa pe apă.
Rezultate secundare (Naviga):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. navigable, it. navigabile)
1. (despre ape) pe care se poate naviga.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. navigabilité)
1. calitatea unei ape de a fi navigabilă.
2. stare a unei nave de a se menţine pe apă, a unei aeronave de a putea zbura.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. navigant)
1. care navighează.
2. personal ~ = personal care face parte din echipajele aviaţiei marine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. navigation, lat. navigatio)
1. conducere a unei (aero)nave; navigare.
2. ştiinţa şi tehnica de a conduce o (aero)navă; nautică.
3. ramură a transporturilor şi a comunicaţiilor pe apă şi în aer.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. navigateur, it. navigatore)
1. marinar.
2. membru din echipajul unei (aero)nave care dirijează navigaţia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéroamphibie)
1. (vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigaţia aeriană şi pe apă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronautique)
1. adj. referitor la aeronautică.
2. s. f. tehnica construirii şi conducerii aeronavelor, precum şi a navigaţiei aeriene.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Aeronavigation)
1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérospatial)
1. referitor la navigaţia în spaţiul cosmic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. embuteiller)
1. tr. a îmbutelia.
2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulaţia, navigaţia.
3. refl. a se încrucişa, a se împiedica.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argonaute, gr. argonautes)
1. (mit.; pl.) eroi antici greci care au plecat în Colchida (pe corabia „Argo”) în căutarea lânii de aur.
2. (fig.) navigator îndrăzneţ.
3. moluscă cefalopodă din mările calde.