Dictionar

aeroamfibiu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéroamphibie)

1. (vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigația aeriană și pe apă.
 

aerospațial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérospatial)

1. referitor la navigația în spațiul cosmic.
 

ambuteia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. embuteiller)

1. tr. a îmbutelia.
2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulația, navigația.
3. refl. a se încrucișa, a se împiedica.
 

marin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. marin)

1. referitor la mare; care ține de mare; caracteristic mării; de mare.
2. care trăiește sau crește în mare.
3. care este produs de acțiunea unei mări.
4. referitor la navigația pe mare; maritim.
5. (despre picturi) care reprezintă marea; reprezentând un peisaj de mare.
 

maritim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. maritime, lat. maritimus)

1. care crește sau trăiește în apropierea mării; care se află la țărmul sau în apropierea mării.
2. care este în legătură cu navigația pe mare; care se referă la marină.
3. care se face sau se desfășoară pe mare.
4. (sintagmă) putere ~ă = stat care posedă o flotă puternică.
 

navigator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. navigateur, it. navigatore)

1. marinar.
2. membru din echipajul unei (aero)nave care dirijează navigația.