OK
X
autocefalie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autocéphalie)
1.
independenţă
a
unei
biserici
ortodoxe
naţionale.
avangardă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. avant-garde)
1.
detaşament
care
se
trimite
în
fruntea
unei
trupe
în
marş
spre
a
face
siguranţa
pe
direcţia
de
deplasare
a
acesteia;
(antonim)
ariergardă.
2.
clasă,
grup
social,
organizaţie
politică
conducătoare,
care
se
situează
pe
poziţiile
cele
mai
înaintate
în
cadrul
unei
mişcări
sociale,
politice,
naţionale
etc.
3.
de
~
=
care
merge,
care
conduce.
4.
mişcare
literar-artistică
complexă
şi
eterogenă,
care,
afişând
o
respingere
totală
a
formelor
consacrate
şi
a
tradiţiei,
proclamă
ostentativ
şi
polemic
necesitatea
înnoirii,
asumându-şi
rol
de
precursor;
avangardism.
avantaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. avantage)
1.
folos,
profit,
beneficiu.
2.
situaţie
mai
bună,
favorabilă.
3.
~
reciproc
=
principiu
de
bază
în
relaţiile
internaţionale
potrivit
căruia
raporturile
dintre
state
trebuie
să
se
întemeieze
pe
respectarea
intereselor
lor
(inter)naţionale,
să
favorizeze
dezvoltarea
acestora.
4.
superioritate
(de
situaţie,
de
poziţie
etc.).
5.
(tenis)
punct
marcat
de
unul
dintre
jucători
când
aceştia
se
află
fiecare
la
40
de
puncte.
6.
drept
excepţional;
privilegiu,
favoare.
azzuro
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. azzurro)
1.
sportiv
care
participă
la
competiții
internaționale,
mai
ales
de
fotbal,
în
echipa
Italiei;
fotbalist
din
echipa
Italiei.
belicist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. belliciste)
1.
(cel)
care
susţine
folosirea
forţei
în
relaţiile
internaţionale;
belicos.
2.
I.
care
este
în
favoarea
războiului;
care
recomandă
soluționarea
disputelor
prin
forța
armată;
care
susține
războiul.
3.
II.
persoană
care
dorește
război,
care
cheamă
la
război;
susținător
al
războiului
pentru
soluționarea
problemelor
internaționale.
biculturalism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. biculturalisme)
1.
coexistenţă
a
două
culturi
naţionale.
2.
faptul
de
a
fi
bicultural,
de
a
avea
două
culturi
diferite
în
aceeași
națiune.