naționalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nationalité, germ. Nationalität)

1. ansamblul însușirilor proprii unei națiuni.
2. apartenența unui individ la o anumită națiune.
3. ~ conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceeași limbă și origine, locuind ca minoritate pe teritoriul unui alt stat.

internaționalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. internationalité)

1. stare, caracter a ceea ce este internațional.

supranaționalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. supranationalité)

1. caracterul a ceea ce este supranațional.

apatridie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apatridie)

1. starea, condiția de apatrid (persoană care nu are patrie sau naționalitate).

colonie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. colonie, lat. colonia)

1. (ant.) cetate-oraș întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei țări străine, cu scopuri comerciale.
2. teritoriu, țară lipsită de independență politică și economică, sub dominația unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2).
3. grup de persoane de aceeași cetățenie sau naționalitate stabilit într-o țară străină.
4. grup de copii trimiși la odihnă într-o stațiune balneoclimaterică.
5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeași specie care duc viață în comun.

discriminație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. discrimination, lat. discriminatio)

1. acțiunea de a discrimina și rezultatul ei; discriminare.
2. deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc.
3. tratarea nedreptă sau prejudiciabilă a diferitelor categorii de persoane, pe motive de etnie, vârstă, sex sau dizabilitate.
4. practica vânzării aceluiași produs, în același timp, la prețuri diferite după diverse criterii (cumpărător, loc, utilizare).
5. (lege) ~ pozitivă = politică, văzută ca un exemplu de corectitudine, care atribuie un avantaj social unei categorii care nu este statistic egală într-un anumit domeniu.
6. (legislația muncii) ~ legală = preferință permisă pentru un anumit loc de muncă, în funcție de naționalitate, vârstă sau sex.
7. (var.) (înv.) discriminațiune.

ghetou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., fr. ghetto)

1. cartier al unui oraș în care erau forțați să trăiască evreii din unele țări.
2. cartier al unui oraș unde era (este) obligat să trăiască un grup al populației de o anumită rasă, naționalitate sau religie, ca urmare a discriminării.

naturalizație

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. naturalisation)

1. acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; naturalizare.
2. acțiunea de a conferi unui străin sau apatrid naționalitatea țării în care rezidă.
3. acțiune de introducere a unei specii de plante sau animale într-un mediu nou; aclimatizare.
4. operație prin care se menține aspectul naturii vii la un animal mort; taxidermie.
5. (fig.) adoptare a unor idei, obiceiuri, instituții, expresii etc.
6. (var.) naturalizațiune.
7. (antonim) denaturalizare.

național, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. national, lat. nationalis)

1. adj. referitor la o națiune.
2. limbă ~ă = limbă comună și unică a tuturor membrilor unei națiuni; șosea ~ă = șosea care leagă centrele importante ale unei țări.
3. s. m. persoană care aparține unui stat prin naționalitate.
4. sportiv al naționalei.
5. s. f. echipă sportivă reprezentativă a unei țări.