Dictionar

naţiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. natio, fr. nation, it. nazione)

1. formă de comunitate umană stabilă, istoriceşte constituită, caracterizată prin comunitatea de limbă, de teritoriu, de viaţă economică, politică (statală) şi de cultură.
 

abalienațiune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (lat. abalienatio)

1. (dreptul roman) faptul de a abaliena, de a transfera bunuri materiale, animale și sclavi unei alte persoane; este echivalent cu termenul de înstrăinare din dreptul modern.
 

abominaţiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
 

agnațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agnation, lat. agnatio)

1. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune); rudenie prin alianță.
2. (dreptul roman) legătură de rudenie existentă între agnați.
 

cognațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. cognatio)

1. (dreptul roman) înrudire naturală, legătură de rudenie după mamă și tată între toți descendenții direcți; legătură de rudenie prin consangvinitate.
2. (lingv.) înrudire a cuvintelor.
 

consemnaţiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. consignation)

1. depunere a unei sume de bani la C.E.C. spre a fi păstrată la dispoziţia unei persoane.
 

damnaţiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. damnation, lat. damnatio)

1. osândire la chinurile infernului.
2. blestem.
 

agnațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agnation, lat. agnatio)

1. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune); rudenie prin alianță.
2. (dreptul roman) legătură de rudenie existentă între agnați.
 

alejanţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allégeance)

1. obligaţie de fidelitate şi supunere faţă de o naţiune, de un suveran.
 

bandieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. bandiera)

1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.
2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.
3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.
4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.
 

biculturalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. biculturalisme)

1. coexistenţă a două culturi naţionale.
2. faptul de a fi bicultural, de a avea două culturi diferite în aceeași națiune.
 

cognat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. cognatus)

1. persoană, rudă de sânge, în dreptul roman; rudă prin cognațiune.
 

conaţional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. connazionale)

1. (cel) care face parte din aceeaşi naţiune cu cineva.