Dictionar

renaştere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (renaşte, /II/ după fr. Renaissance)

1. trezire la o viață nouă, refacere; reînflorire, reviriment, avânt.
2. mișcare social-politică și culturală din sec. XIV-XVI în Europa occidentală, în lupta burgheziei contra feudalismului, caracterizată prin mari invenții și descoperiri geografice, prin înflorirea științelor și a artelor și prin reînvierea interesului pentru cultura antică.
 

acidogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. acidogen)

1. care dă naştere unui acid.
2. care generează un acid.
 

acuşa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. accoucher)

1. a da naștere unui copil; a naşte.
 

adenoblast

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénoblaste)

1. (la embrion) celulă imatură, nediferențiată, care va da naștere la celule glandulare sau ganglionare; celulă glandulară embrionară.
 

agalactie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agalactie)

1. absenţă a secreţiei de lapte după naştere.
2. ~ contagioasă = boală epizootică la oi şi capre, care se manifestă prin încetarea secreţiei de lapte şi prin leziuni la ochi şi la articulaţii.
 

alegru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allègre)

1. plin de entuziasm, de vitalitate (în ciuda vârstei, circumstanțelor et cetera).
2. care manifestă veselie, vivacitate; vioi, sprinten.
3. (muzică) care dă naștere unei impresii de veselie (celui care o ascultă).
4. (antonime) indolent, trist.
 

anovarie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anovarie)

1. (med.) lipsă, atrofie a ovarelor; această afecțiune rară poate fi congenitală, adică prezentă de la naștere, sau dobândită în urma unei intervenții chirurgicale.