Dictionar

Rezultate secundare (Național):

Naţional, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. national, lat. nationalis)

1. adj. referitor la o națiune.

2. limbă = limbă comună și unică a tuturor membrilor unei națiuni; șosea = șosea care leagă centrele importante ale unei țări.

3. s. m. persoană care aparține unui stat prin naționalitate.

4. sportiv al naționalei.

5. s. f. echipă sportivă reprezentativă a unei țări.


Naţional-socialism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Nationalsozialismus, fr. national-socialisme)

1. nazism.


Naţional-socialist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste)

1. adj. referitor la național-socialism, propriu național-socialismului.

2. s.m. f. adept al național-socialismului; nazist.


Naționalicesc, -ească

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (național + -icesc)

1. care se referă la națiune, care este propriu sau aparține unei națiuni, care caracterizează o națiune; (despre instituții de cultură) în care se vorbește limba națiunii respective; național, (înv.) naționalnic.


Naționalicește

Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (național + -icește)

1. în mod național.


Naționalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. nationalisme)

1. doctrină, mișcare politică care pretinde pentru o naționalitate dreptul de a forma o națiune.

2. ideologie și politică care urmărește întreținerea izolării și ațâțarea neîncrederii și urii între diferite naționalități.

3. sentiment care constă în exaltarea ideii naționale; doctrină bazată pe acest sentiment.


Agrement

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrément)

1. plăcere, distracţie, divertisment.

2. (jur.) consimţământ, încuviinţare, acord internaţional între părţi în scopul reglementării raporturilor juridice.


Alertă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.

2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.

3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.

4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.


Ambasador, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ambassadeur)

1. diplomat de cel mai înalt rang, care reprezintă un stat pe lângă un alt stat sau o organizaţie internaţională.

2. persoană însărcinată cu o misiune, cu un mesaj.


Anarhosindicalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. anarho-sindikalist)

1. I. legat de anarhosindicalism.

2. II. susținător al anarhosindicalismului, curent din mișcarea sindicală internațională influențat de ideile anarhismului.


Antimilitarism

Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. antimilitarisme)

1. concepţie şi mişcare internaţională de masă îndreptată împotriva politicii militariste şi a războaielor imperialiste.


Antinazist, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (cf. germ. antinazistisch)

1. (persoană) care se opune nazismului, ideologiei național-socialiste.