Dictionar

Rezultate principale (Naționalitate):

Naţionalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nationalité, germ. Nationalität)

1. ansamblul însuşirilor proprii unei naţiuni.

2. apartenenţa unui individ la o anumită naţiune.

3. ~ conlocuitoare = comunitate de oameni cu aceeaşi limbă şi origine, locuind ca minoritate pe teritoriul unui alt stat.


Rezultate secundare (Naționalitate):

Internaţionalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. internationalité)

1. stare, caracter a ceea ce este internaţional.


Supranaţionalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. supranationalité)

1. caracterul a ceea ce este supranaţional.


Apatridie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apatridie)

1. starea, condiția de apatrid (persoană care nu are patrie sau naționalitate).


Colonie 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colonie, lat. colonia)

1. (ant.) cetate-oraş întemeiată de o altă cetate sau de un alt stat pe teritoriul unei ţări străine, cu scopuri comerciale.

2. teritoriu, ţară lipsită de independenţă politică şi economică, sub dominaţia unui stat imperialist (metropolă); posesiune (2).

3. grup de persoane de aceeaşi cetăţenie sau naţionalitate stabilit într-o ţară străină.

4. grup de copii trimişi la odihnă într-o staţiune balneoclimaterică.

5. grup de animale superioare sau de plante unicelulare din aceeaşi specie care duc viaţă în comun.


Discriminaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. discrimination, lat. discriminatio)

1. acțiunea de a discrimina și rezultatul ei; discriminare.

2. deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc.

3. tratarea nedreptă sau prejudiciabilă a diferitelor categorii de persoane, pe motive de etnie, vârstă, sex sau dizabilitate.

4. practica vânzării aceluiași produs, în același timp, la prețuri diferite după diverse criterii (cumpărător, loc, utilizare).

5. (lege) ~ pozitivă = politică, văzută ca un exemplu de corectitudine, care atribuie un avantaj social unei categorii care nu este statistic egală într-un anumit domeniu.

6. (legislația muncii) ~ legală = preferință permisă pentru un anumit loc de muncă, în funcție de naționalitate, vârstă sau sex.

7. (var.) (înv.) discriminațiune.


Ghetou

Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. ghetto)

1. cartier al unui oraş în care erau forţaţi trăiască evreii din unele ţări.

2. cartier al unui oraş unde era (este) obligat trăiască un grup al populaţiei de o anumită rasă, naţionalitate sau religie, ca urmare a discriminării.


Naturalizație

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (fr. naturalisation)

1. acțiunea de a (se) naturaliza și rezultatul ei; naturalizare.

2. acțiunea de a conferi unui străin sau apatrid naționalitatea țării în care rezidă.

3. acțiune de introducere a unei specii de plante sau animale într-un mediu nou; aclimatizare.

4. operație prin care se menține aspectul naturii vii la un animal mort; taxidermie.

5. (fig.) adoptare a unor idei, obiceiuri, instituții, expresii etc.

6. (var.) naturalizațiune.

7. (antonim) denaturalizare.


Naţional, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. national, lat. nationalis)

1. adj. referitor la o națiune.

2. limbă = limbă comună și unică a tuturor membrilor unei națiuni; șosea = șosea care leagă centrele importante ale unei țări.

3. s. m. persoană care aparține unui stat prin naționalitate.

4. sportiv al naționalei.

5. s. f. echipă sportivă reprezentativă a unei țări.