Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anglophilie)
1. termen care desemnează, la o persoană străină națiunii engleze, gustul său pronunțat pentru aspectele culturale și civilizaționale dezvoltate de această țară, precum și influența acestora; anglomanie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. clausa, fr. clause)
1. dispoziţie specială sau accesorie inserată într-o convenţie, într-un tratat, contract etc.
2. ~a naţiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internaţional, un stat recunoaşte altui stat în relaţiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleaşi avantaje şi privilegii acordate şi altor state.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extranational)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. gallicus)
2. cocoşul ~ = una dintre emblemele naţiunii franceze.
3. (s. f.) limbă celtă vorbită de gali.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. mandataire, germ. Mandatar)
1. cel căruia i s-a dat un mandat; împuternicit.
2. persoană căreia i s-a încredinţat administrarea unei unităţi comerciale.
3. (înv.) ~ al națiunii = deputat.
4. (Bucov.; înv.) funcționar administrativ; dregător.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. nationaliste, germ. Nationalist)
1. I. care se referă la naționalism; care este un susținător al naționalismului.
2. (înv.) care se referă la națiune, care este propriu sau aparține unei națiuni, care caracterizează o națiune; (despre instituții de cultură) în care se vorbește limba națiunii respective; național.
3. II. partizan, adept al naționalismului.