Aprehensiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appréhensif)

1. care exprimă, trădează aprehensiune; care simte aprehensiune; timid; neîncrezător.

---

Difident, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. diffidens, cf. it. diffidente)

1. care nu are încredere în alții; neîncrezător.

2. supărăcios.

---

Ingenuu, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (lat. ingenuus, fr. ingénu)

1. I. care dovedeşte ingenuitate; care dă dovadă de o franchețe inocentă și naivă.

2. II. (teatru, cinem.) rol care prezintă o tânără fată naivă; (prin ext.) persoană candidă.

3. I. (antonime) incredul, mefient, neîncrezător.

---

Mefient, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méfiant)

1. care nu are încredere, care este suspicios; neîncrezător, bănuitor.

---

Suspicios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. suspicieux, lat. suspiciosus)

1. care manifestă suspiciune, care este mefient; bănuitor, neîncrezător.

---