neaderent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + aderent)

1. care nu aderă; inaderent.
2. (antonim) aderent.

neaderent; nelipit; liber

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT inadhaerens
2. FR inadhérent
3. EN inadhering; not clinging
4. DE unanhängend; frei; unverwachsen
5. RU неприлеraющий
6. HU nem tapadó; nem csatlakozó

neaderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + aderență, engl. non-adherence)

1. lipsă de aderență la un partid, la o mișcare, la o asociație et cetera; imposibilitate de a adera, de a se lipi, de a se alătura la ceva; inaderență, nonaderență.
2. (antonim) aderență.

achenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. akène, lat. achaena)

1. fruct uscat indehiscent, cu o singură sămânță.
2. fruct uscat indehiscent, monosperm, neaderent la pericarp.

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. starea unui lucru care aderă fizic la altul.
2. (în special) acțiunea de a se lipi de o suprafață, sub acțiunea forțelor de atracție dintre molecule; lipire strânsă; aderare, legătură.
3. (med., biol.) faptul, pentru două organe, de a fi sudate unul de celălalt.
4. (medicină) unire accidentală sau morbidă a două părți care sunt separate în stare normală; bridă.
5. (fizică) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
6. (construcții) fenomen de legătură între beton și oțel.
7. (metalurgie) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
8. (prin ext.) solidarizare conștientă.
9. (botanică) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).
10. (mecanică) legătura roților cu solul care permite unui vehicul să se deplaseze înainte.
11. (fig.) atașament puternic (față de un partid, o credință etc.).
12. (antonime) inaderență, neaderență, nonaderență.

inaderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. inadhérence)

1. lipsă de aderență; imposibilitate, incapacitate de a adera, de a se lipi, de a se alătura la ceva; nonaderență, neaderență.
2. (antonim) aderență.

acalical

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. acalycalis, acalycatus, acalycinus)

1. lipsit de caliciu.
2. neaderent la caliciu.