neadevărat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + adevărat)

1. care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact.

adulterin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.
2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.

butadă

Parte de vorbire:  s.f. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. boutade)

1. vorbă de spirit, neprevăzută și adesea aproape de neadevăr; ironie.
2. (desuet) versuri făcute din capriciu.
3. (desuet) dans figurat, mic balet improvizat.

calomniator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. calomniateur)

1. I. care cuprinde o calomnie; care calomniază; calomnios.
2. II. persoană care calomniază, care vorbește pe cineva de rău pe nedrept, care spune lucruri neadevărate despre cineva, care discreditează pe cineva.

dialectic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dialectique, lat. dialecticus)

1. adj. conform cu principiile dialecticii; bazat pe dialectică.
2. care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii.
3. s. f. (ant.) arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului.
4. (în evul mediu) arta deosebirii adevărului de neadevăr.
5. (în filozofia marxistă) teorie generală despre dezvoltarea naturii, a societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii.
6. procesul mișcării și al dezvoltării fenomenelor.

dribla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dribbler, engl. dribble)

1. intr. a conduce mingea cu abilitate, executând lovituri scurte cu piciorul (la fotbal), cu mâna (la handbal, baschet), sau cu crosa (la hochei), cu mișcări înșelătoare, pentru a putea evita adversarul.
2. tr. a-și înșela, a-și depăși adversarul.
3. fam. (persoane) a face să ia un neadevăr drept adevăr; a păcăli; a amăgi; a înșela; a minți.

fals, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. falsus, it. falso)

1. adj. care este contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat.
2. care are numai aparența adevărului; contrafăcut, imitat; artificial.
3. (despre oameni) prefăcut, ipocrit.
4. (muz.) care sună contrar legilor armoniei.
5. s. n. neadevăr, contrafacere.
6. schimbare a adevărului într-un act, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc.