Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admissible)
1. care poate fi admis; acceptabil.
2. califică pe cineva care a fost considerat demn de admisibilitate într-un examen sau concurs.
3. (antonime) inadmisibil, neadmisibil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. admissibilité)
1. faptul și calitatea de a fi admisibil; posibilitatea de a fi admis.
2. (antonime) inadmisibilitate, neadmisibilitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inadmissibilité)
1. caracterul a ceea ce nu poate fi admis; caracterul a ceea ce este inadmisibil; neadmisibilitate.