Dictionar

agnosticism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agnosticisme)

1. concepție gnoseologică care neagă posibilitatea cunoașterii obiective a lumii, a esenței fenomenelor.
 

anarhism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)

1. concepție, mișcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului și formele lui de organizare, a ordinii și disciplinei sociale în general.
2. stare de anarhie.
 

antiegalitarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (anti- + egalitarism, cf. fr. antiégalitarisme)

1. curent ideologic care neagă posibilitatea egalității sociale a oamenilor.
2. (politică) doctrină politică care promovează inegalitatea socială și economică între oameni.
3. (antonim) egalitarism.
 

antiintelectualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. antiintellektualizm)

1. atitudine critică față de tendința de folosire excesivă a abstracțiilor, a operațiilor logico-intelectuale în interpretarea fenomenelor.
2. concepție care neagă posibilitatea cunoașterii științifice a adevărului cu ajutorul rațiunii; iraționalism.
 

antiraționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antirationalisme)

1. concepție care neagă valoarea raționalismului.
 

antitrinitar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. antitrinitaire)

1. I. privitor la antitrinitarism.
2. care neagă dogma Sfintei Treimi.
3. II. adept al antitrinitarismului.
4. creștin care nu recunoaște Trinitatea și neagă divinitatea lui Isus Hristos.
5. membru al unei secte care respinge dogma Sfintei Treimi.