Dictionar

neajuns

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ne- + ajuns)

1. greutate, dificultate, neplăcere, necaz.
2. lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj.
3. a-i face cuiva ~uri = a-i cauza neplăceri, a-l șicana.
4. (înv. și reg.) neagiuns.
 

dezagrement

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. désagrément)

1. senzație neplăcută cauzată de un eveniment nefericit; neplăcere, neajuns, supărare.
2. (var.) (rar) dezagrament, (înv.) dezagremânt.
 

imatur, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immature)

1. (copil) neajuns la maturitate.
 

inconvenient

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inconvénient, lat. inconveniens)

1. neajuns, dezavantaj.
2. piedică, dificultate.
 

inform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. informe, lat. informis)

1. care nu are formă proprie; fără formă precisă; cu o formă nepotrivită; amorf.
2. a cărui formă este sau pare imperfectă; care nu a dobândit forma așteptată; grosolan, brut.
3. (fig.) cu defecte sau cu neajunsuri; nedesăvârșit.
 

lacunos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lacuneux)

1. care prezintă lacune, spații goale; lacunar.
2. (despre o scriere, un text) incomplet, care are neajunsuri; lacunar.
3. (bot.) care prezintă un spațiu între celule, vorbind despre un țesut vegetal.
 

minor, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. mineur, lat. minor)

1. (despre tineri; și s. m. f.) neajuns încă la majorat.
2. lipsit de importanță; secundar; (p.ext.) șters, slab.
3. (muz.) mod ~ sau gamă ~ă = mod sau gamă din cinci tonuri și două semitonuri (între treptele II-III și VI-VII).
4. (log.) termen ~ = subiectul concluziei unui silogism; premisă ~ă = premisa care conține termenul minor.