Dictionar

Rezultate secundare (Near):

Linear

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT linearis

2. FR linéaire; linear

3. EN line-like

4. DE linealisch; linienförmig; strichförmig; geradlinig

5. RU линейный

6. HU vonalas, vonalszerű, fonalszerű, szálas


Nearmonios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + armonios)

1. care este lipsit de armonie, proporție sau frumusețe.

2. ale cărui părți componente nu formează un tot bine închegat și echilibrat.

3. (antonim) armonios.


Nearticulat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT inarticulatus

2. FR inarticulé

3. EN inarticulate; non jointed

4. DE ungegliedert

5. RU несочлененный; нерaздельный; без члеников

6. HU tagolatlan, ízeletlen


Nearticulat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + articulat)

1. (fon.; despre sunete) care nu este articulat; (despre cuvinte) pronunţat neclar.

2. (gram.) care nu este determinat de un articol (hotărât).

3. care nu este format din articulaţii.

4. (bot.) fără noduri.


Neartificial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + artificial)

1. care nu este artificial; care este creat de natură; natural, firesc.


ANOPL-, ANOPLO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. anopl/o/-, cf. gr. anoplos „nearmat, fără arme”)

1. „nearmat, neprotejat”.


Armonios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. harmonieux, it. armonioso)

1. plin de armonie; plăcut.

2. (muzică) care are armonie, care produce sunete plăcute, melodioase.

3. (arte plastice) care are, care produce armonie grație culorilor, proporțiilor etc.

4. (fig.) care formează un întreg echilibrat, omogen.

5. (antonim) inarmonios, nearmonios.


BALNE-, BALNEO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. balné/o/-, cf. lat. balneum „baie”)

1. „de băi, balnear”.


Balneoclimateric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (balneo- + climateric)

1. balnear şi climateric; balneoclimatic.


Balneoclimatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balnéoclimatique)

1. balnear și climatic; balneoclimateric.


Balneofizioterapie

Parte de vorbire: s.
Origine: (balneo- + fizioterapie)

1. tratament al unor boli prin fizioterapie în mediul balnear.