Parte de vorbire: adj.
Origine: (agita)
1. care se agită; (despre oameni) neastâmpărat, neliniştit.
3. (despre o epocă) frământat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pétulance)
1. vivacitate impetuoasă, greu de reținut; zburdălnicie, neastâmpăr, vioiciune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trépidation)
1. vibraţie care are loc de jos în sus, produsă în funcţionarea unor sisteme tehnice.
2. (fig.) agitaţie febrilă, neastâmpăr.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. tulbura)
1. acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei.
2. pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților).
3. învolburare a unei ape, a atmosferei etc.
5. (fig.) neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție.
6. (fig.) tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală.
8. (fig.) dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice.
9. (var.) turburare.
Parte de vorbire: adj., s.m. (regional)
Origine: (cf. tihnă)
1. (om) care se agită continuu; neastâmpărat.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (zgaroi + -oaică)
1. (depr.) femeie negricioasă (sau slabă); femeie zgârcită; fetiță neastâmpărată.