Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astérisque, gr. asteriskos)
1. semn tipografic (*), care, pus într-un text, indică prezenţa unei note la subsol sau, înaintea unor elemente lexicale, faptul că sunt neatestate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indo-européen)
1. s. m. f. grup mare de popoare și de limbi vorbite în prezent în Europa și în alte continente, reprezentând continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituită prin metoda comparativ-istorică.
2. adj. referitor la aceste limbi sau la populațiile care le vorbeau.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. reconstruction)
1. faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire.
2. (lingv.) refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire, reconstruire.
3. (prin ext.) reconstituire a unei limbi.
4. (fig.) zugrăvirea prin cuvinte a imaginii unui lucru cunoscut, dar petrecut demult; evocare.
5. (var.) (înv.) reconstrucțiune.