bumerang
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr., engl. boomerang, germ. Bumerang)
Etimologie: (fr., engl. boomerang, germ. Bumerang)
1. armă de luptă și de vânătoare din lemn, în formă de baston îndoit, la australienii băștinași, care, aruncată, neatingând ținta, revine la locul de pornire.
2. efect de ~ = efect invers celui scontat, situație când un act de ostilitate, un argument se întoarce împotriva autorului său.