Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + asigurare, după rus. самострахование)
1. faptul de a se autoasigura; (rar) autoasigurat.
2. asigurare a propriei persoane sau a maşinii (auto) împotriva calamităţilor naturii şi a accidentelor.
3. situație în care o persoană sau o întreprindere, care este răspunzătoare pentru un anumit risc, nu încheie nicio asigurare de la terți, ci mai degrabă alege să suporte riscul de la sine.
4. tehnică de gestionare a riscurilor în care o companie sau o persoană își rezervă un fond de bani pentru a fi folosit pentru a remedia o pierdere neașteptată.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dérapage)
1. faptul de a derapa și rezultatul acestei acțiuni; derapare.
2. alunecarea automobilului lateral față de direcția de mers.
3. mișcarea unei ancore care este desprinsă sau se desprinde de fund.
4. (figurat) faptul de a se abate de la o normă.
5. (figurat) schimbare neașteptată și necontrolată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émotion, it. emozione)
1. reacţie afectivă puternică şi uneori neaşteptată, care oglindeşte atitudinea cuiva faţă de lumea încojurătoare.
2. ~ estetică = moment al vieţii psihice exprimând experienţa contemplaţiei obiectului estetic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. fama)
1. renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva; notorietate.
2. (rar) veste neașteptată, surprinzătoare; zvon.
4. (antonime) anonimat, obscuritate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hasard)
3. (fil.) lipsă de ordine în structura unor sisteme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héterophémie)
1. (biol.) apariţie neaşteptată a unei anomalii structurale la indivizii unei familii.