specific, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. spécifique, lat. specificus)
Etimologie: (fr. spécifique, lat. specificus)
1. I. caracteristic, propriu unei ființe, unui lucru sau fenomen; particular, distinctiv.
2. care se raportează la o unitate.
3. (anton.) necaracteristic, nespecific.
4. II. caracter propriu, particular; notă distinctivă.
5. ~ național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale.