Rezultate principale (Necaz;):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. bg. năkaz „nenorocire”, sb. nakaz „avorton”, ceh. nakaz „epidemie”)
1. stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință.
2. ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți.
3. pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică.
4. (expr.) la ~ = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie.
5. (loc. prep.) în ~ul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva).
6. a avea ~ (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică.
7. a-i fi (cuiva) ~ = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva).
8. a-i face (cuiva) în ~ = a supăra (pe cineva) intenționat.
9. de ~ = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia.
Rezultate secundare (Necaz;):
Parte de vorbire: adj. (franțuzism învechit)
Origine: (fr. embêtant)
1. care ambetează; plictisitor.
2. care provoacă necazuri, neplăceri.
3. (antonime) amuzant, plăcut.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consoler, lat. consolari)
1. tr., refl. a(-şi) alina, a(-şi) mângâia durerea, necazul, întristarea.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. débrouillage)
1. acțiunea de a (se) debruia; debruiere.
2. capacitatea de a ieși din necazuri, din situații jenante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it., lat. invidia)
1. sentiment de necaz şi de ciudă provocat de succesele sau calităţile altuia; pizmă.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. persécuter)
1. a urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i cauza un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți.
2. (fig.) (despre idei, sentimente, amintiri) a urmări în permanență; a nu slăbi nici pentru un moment; a prigoni; a roade; a măcina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tribulation)
1. zbucium sufletesc, frământare, mâhnire, necaz, chin.