ambetant, -ă

Parte de vorbire:  adj. (franțuzism învechit)  
Etimologie: (fr. embêtant)

1. care ambetează; plictisitor.
2. care provoacă necazuri, neplăceri.
3. (antonime) amuzant, plăcut.

debruiaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. débrouillage)

1. acțiunea de a (se) debruia; debruiere.
2. capacitatea de a ieși din necazuri, din situații jenante.

persecuta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. persécuter)

1. a urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i cauza un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți.
2. (fig.) (despre idei, sentimente, amintiri) a urmări în permanență; a nu slăbi nici pentru un moment; a prigoni; a roade; a măcina.

poane

Parte de vorbire:  s.f. pl. (I. reg.; II. înv.)  
Etimologie: (I. ngr. πονος; II. nec.)

1. I. necazuri, supărări, neplăceri.
2. II. pleavă.

izbire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. izbi)

1. acțiunea de a (se) izbi și rezultatul ei; lovire, lovitură; izbit, izbitură.
2. (fig.) lovitură cumplită și neașteptată a unor necazuri.
3. (fig.) impresionare a cuiva de către ceva sau cineva.
4. (pop.) asemănare cu cineva.
5. (fig.) pedepsire.
6. (înv.) atac.

necăjitor, -oare

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (necăji + -tor)

1. care provoacă necazuri.
2. care duce o viață grea; chinuit, muncit.
3. (var.) necășitoriu.