Dictionar

necesar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT necessarius
2. FR nécessaire
3. EN necessary; essential
4. DE notwendig; unbedingt nötig
5. RU необходимый
6. HU szükséges, szükséglet
 

necesar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. nécessaire, lat. necessarius)

1. I. care nu poate lipsi; trebuincios, indispensabil.
2. care permite îndeplinirea unei sarcini.
3. strictul ~ = cantitatea minimă din ceva, indispensabilă pentru un anumit scop.
4. (matematică) care este teoretic indispensabil pentru ca o propoziție să fie adevărată.
5. II. ceea ce este absolut trebuincios pentru ceva; ceea ce este util și suficient, care face posibilă realizarea unui lucru.
 

necesarieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nécessariens)

1. pl. sectă religioasă din Anglia care neagă libertatea voinţei, considerând că oamenii acţionează conform predestinării lor.
 

necesarmente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (fr. nécessairement)

1. fără a putea face altfel; în virtutea unei obligații, a unei constrângeri impuse; fără posibilă intervenție a voinței, a liberului arbitru; în mod necesar; inevitabil.
2. (var.) necesariamente, necesarminte, (înv.) necesariemente.
 

ablacta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)

1. intr. a înceta secreția de lapte matern.
2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.
 

acredita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accréditer)

1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
2. a face demn de crezare.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.
 

acvicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aquiculture)

1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conţine toate elementele necesare vieţii plantelor; cultură fără sol.
 

adaptator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adaptateur)

1. cel care face o adaptare.
2. specialist care dă forma necesară ideilor, subiectelor sau scenariilor altora.
 

aerofor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérophore, lat. aerophorus)

1. adj. aerifer.
2. s. n. aparat care furnizează aerul necesar scafandrilor sub apă.
 

aeroreactor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroréacteur)

1. reactor la care carburatorul necesar arderii combustibilului este aerul atmosferic precomprimat.