Dictionar

Rezultate secundare (Necondiţionat.):

Necondiţionat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. inconditionné)

1. nesupus nici unei condiţii; fără rezerve.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Categoric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catégorique)

1. (şi adv.) precis, hotărât; necondiţionat.

2. (log.; despre judecăţi) în care legătura dintre subiect şi predicat este necondiţionată şi sigură.


Imperativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. imperativus, fr. impératif)

1. adj. care exprimă un ordin; poruncitor.

2. mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o poruncă, un îndemn, etc.; propoziție (și s. f.) = propoziție care cuprinde un asemenea mod.

3. care se impune ca o necesitate absolută.

4. s. n. necesitate categorică ce se impune necondiționat; obligație.

5. ~ categoric = (la Kant) principiu aprioric al „rațiunii practice” care fixa, în conștiința umană, norme morale universal valabile și veșnice.


Yesman

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. yesman)

1. adept necondiţionat al cuiva; om linguşitor.