Dictionar

neconform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + conform)

1. care nu este conform.
 

neconformism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ne- + conformism, cf. fr. non-conformisme)

1. tendință de a nu accepta moravurile, mentalitatea, tradițiile unui anumit mediu; nonconformism.
 

agramatical, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrammatical)

1. care nu respectă principiile gramaticalității.
2. negramatical, neconform cu regulile construcției gramaticale.
3. (antonim) gramatical.
 

cenzură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. censure, lat. censura)

1. demnitatea și funcția de cenzor (1).
2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor și, în timp de război, asupra corespondenței trimise prin poștă; organ care exercită acest control.
3. funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale.
4. critică, blam public.
 

conform, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv.  
Etimologie: (fr. conforme)

1. I. care are același cuprins cu, care este identic cu (originalul).
2. care este corespunzător, potrivit.
3. II. într-o manieră corespunzătoare, în conformitate.
4. (antonim) neconform.
 

CONTRA-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. contra-, cf. lat. contra)

1. „opus (spațial și temporal), împotrivă; din nou; neconform; inferior ierarhic”.
 

invalidant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. invalidant)

1. care invalidează.
2. (drept) care face sau declară un act (o procedură etc.) neconform cu condițiile necesare pentru a-și produce efectul, nul de drept.
 

neortodox, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + ortodox)

1. care nu este ortodox.
2. care nu se conformează, nu corespunde normelor; neconform.