Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)
1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inquisiteur, lat. inquisitor)
2. (fig.) anchetator necruţător, aspru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irréductible)
1. care nu poate fi redus la o formă mai simplă; care nu mai poate fi simplificat.
2. (fig.) de neîmpăcat, înverşunat; necruţător.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (păgân + -ește)
1. ca păgânii, în felul păgânilor.
2. (fig.) cu cruzime, fără milă, în mod necruțător.