Dictionar

necunoscut

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ignoratus; ignotus; incognitus
2. FR inconnu
3. EN unknown
4. DE unbekannt
5. RU неизвестный
6. HU ismeretlen
 

anonim, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anonyme, lat. anonymus)

1. adj., s. m. f. (cel) care nu-și indică numele; fără nume.
2. adj. (despre un text, o operă) cu autor necunoscut.
3. societate ~ă = întreprindere capitalistă prin asocierea mai multor acționari.
4. (fig.) neștiut, necunoscut; lipsit de personalitate, obscur.
5. s. f. scrisoare nesemnată.
 

anonimitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Anonymität)

1. calitatea sau starea de a fi anonim; însușirea de a fi anonim; anonimat.
2. situația în care identitatea persoanei care acționează este necunoscută.
 

bipătrat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. bicarré)

1. (despre ecuații algebrice) care conține necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decât al celuilalt.
 

criptanalist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cryptanalyste)

1. specialist în criptanaliză; specialist în decriptarea mesajelor ale căror coduri sunt necunoscute.
 

criptogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cryptogène)

1. (despre viețuitoare) a cărei origine și evoluție anterioară sunt necunoscute; criptogenetic.
2. (despre plante și animale) care provine din regiuni inaccesibile cercetărilor.
 

criptogenetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cryptogénétique)

1. (despre plante) cu origine filogenetică necunoscută; criptogen.
2. (despre o maladie) a cărei natură sau cauză este necunoscută; idiopatic.