Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Anonymität)
1. calitatea sau starea de a fi anonim; însușirea de a fi anonim; anonimat.
2. situația în care identitatea persoanei care acționează este necunoscută.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. bicarré)
1. (despre ecuaţii algebrice) care conţine necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decât al celuilalt.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cryptogénétique)
1. (despre plante) cu origine filogenetică necunoscută; criptogen.
2. (despre o maladie) a cărei natură sau cauză este necunoscută; idiopatic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. déchiffrer)
1. a reda în limbaj clar un text neciteţ sau scris într-o limbă necunoscută; a găsi semnificaţia a ceea ce este scris în cifre, într-un alfabet secret.
2. a interpreta o bucată muzicală după partitură la prima vedere.
3. (fig.) a înţelege, a pătrunde, a ghici (ceva obscur, ascuns).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. explorer, lat. explorare)
1. a cerceta o regiune necunoscută sau greu accesibilă, mai ales în scop științific.
2. a cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ.
3. (med.) a observa funcționarea unui organ cu ajutorul instrumentelor și aparatelor speciale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exponentiel, /2/ engl. exponential)
1. (mat.; despre o cantitate) care are un exponent.
2. (despre ecuaţii; şi s. f.) care conţine necunoscuta la exponent.
3. (despre fenomene) a cărui lege de variaţie este o funcţie exponenţială.
4. reprezentativ pentru o categorie de elemente de acelaşi fel.