Dictionar

Rezultate secundare (Necăji):

Necăjitor, -oare

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (necăji + -tor)

1. care provoacă necazuri.

2. care duce o viață grea; chinuit, muncit.

3. (var.) necășitoriu.


Molesta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. molester, lat. molestare)

1. a brutaliza, a lovi.

2. a necăji; a vexa, a jigni.


Tachina

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. taquiner)

1. a necăji (pe cineva) în glumă.


Alb, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. albus)

1. care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele.

2. expr. ~ la față = palid.

3. ba e ~ă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice.

4. nici ~ă, nici neagră = a) nici așa, nici așa; b) fără multă vorbă; deodată.

5. strânge bani ~i pentru zile negre = fii econom, fii prevăzător.

6. armă = armă cu lamă de oțel.

7. carne = carne de vițel sau (piept) de pasăre, p. ext. carne de pește.

8. hârtie (sau coală) = hârtie (sau coală) nescrisă.

9. rând ~ = spațiu nescris între două rânduri scrise.

10. rasă = unul dintre grupurile de popoare în care este împărțită, convențional, omenirea și care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii.

11. cărunt.

12. expr. a scoate (cuiva) peri ~i = a necăji mereu (pe cineva).

13. (despre oameni, adesea substantivat) care aparține rasei albe.

14. incolor, transparent.

15. fig. limpede, luminos, însorit.

16. expr. noapte = noapte petrecută fără somn.

17. nopți ~e = nopți luminoase, obișnuite în perioada solstițiului de vară în regiunile situate între paralelele 50° și 65° nord și sud.

18. zile ~e (sau, rar, lumea ~ă) = viață tihnită, fericită.

19. (în basme) lumea = lumea reală.

20. (pop.; substantivat, f. art.) zorii zilei.

21. nevinovat.

22. (despre versuri) fără rimă.

23. (adesea substantivat) care aparținea mișcării contrarevoluționare în perioada războiului civil din Rusia; contrarevoluționar.


şagrina 1

Parte de vorbire: vb. (înv.)
Origine: (fr chagriner)

1. a întrista, a necăji.


Necaz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. bg. năkaz „nenorocire”, sb. nakaz „avorton”, ceh. nakaz „epidemie”)

1. stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință.

2. ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți.

3. pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică.

4. (expr.) la ~ = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie.

5. (loc. prep.) în ~ul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva).

6. a avea ~ (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică.

7. a-i fi (cuiva) ~ = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva).

8. a-i face (cuiva) în ~ = a supăra (pe cineva) intenționat.

9. de ~ = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia.

10. (reg.) năcaz.


Hărțui

Parte de vorbire: vb.
Origine: (harță + -ui)

1. tr. a necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, probleme, întrebări etc., a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa.

2. a desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc.

3. (reg; cu privire la câini) a întărâta, a zădărî.

4. refl. a purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera.

5. a ~ sexual = a face avansuri unei colege sau subordonate.

6. (var.) a hârțui.