Rezultate secundare (Necăjit.):
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (necăji + -tor)
2. care duce o viață grea; chinuit, muncit.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. bg. năkaz „nenorocire”, sb. nakaz „avorton”, ceh. nakaz „epidemie”)
1. stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință.
2. ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți.
3. pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică.
4. (expr.) la ~ = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie.
5. (loc. prep.) în ~ul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva).
6. a avea ~ (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică.
7. a-i fi (cuiva) ~ = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva).
8. a-i face (cuiva) în ~ = a supăra (pe cineva) intenționat.
9. de ~ = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. pungi)
1. (despre gură, buze) strâns și țuguiat, cu aspectul unei pungi; (reg.) pungos.
2. (despre oameni) cu riduri multe, cu obrazul ridat.
3. (reg.; fig.; despre oameni) necăjit.
4. (bot.; despre unele organe) ascuțit la vârf.