Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)
1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetăţenii bogaţi.
2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoraţii.
4. ~ de industrie = îmbogăţit în urma speculaţiilor; şarlatan, escroc.
5. om generos, nobil, plin de abnegaţie; om cu purtări alese.
6. bărbat care însoţeşte o femeie în societate.
7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoţeşte pe miri la cununie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. concubinage)
1. starea unui cuplu necăsătorit care trăiește în comun sub același acoperiș; uniune consensuală.
2. (înv.) convieţuire nelegitimă între două persoane de sex opus; (impropriu) concubinat.
Parte de vorbire: s.f. (italienism)
Origine: (it. ragazza)
1. persoană de sex feminin la vârsta adolescenței; fată.
2. tânără care lucrează într-un magazin; vânzătoare.
3. (în contrast cu femeia căsătorită, poate indica și o vârstă mai înaintată) femeie necăsătorită.
Parte de vorbire: s.f. (italienism)
Origine: (it. signorina)
1. titlu de curtoazie și respect cu care se adresează sau se referă la o fată tânără sau, mai general, femeie necăsătorită, indiferent de vârstă; domnişoară.
Parte de vorbire: adj. (reg., înv.)
Origine: (v. juni)
1. care a rămas necăsătorit.
Parte de vorbire: vb. intr. (reg., înv.)
Origine: (v. june)
1. a rămâne necăsătorit (celibatar).