cavaler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)

1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetățenii bogați.
2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decorații.
4. ~ de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor; șarlatan, escroc.
5. om generos, nobil, plin de abnegație; om cu purtări alese.
6. bărbat care însoțește o femeie în societate.
7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoțește pe miri la cununie.

concubinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. concubinage)

1. starea unui cuplu necăsătorit care trăiește în comun sub același acoperiș; uniune consensuală.
2. (înv.) conviețuire nelegitimă între două persoane de sex opus; (impropriu) concubinat.

ragazza

Parte de vorbire:  s.f. (italienism)  
Etimologie: (it. ragazza)

1. persoană de sex feminin la vârsta adolescenței; fată.
2. tânără care lucrează într-un magazin; vânzătoare.
3. (în contrast cu femeia căsătorită, poate indica și o vârstă mai înaintată) femeie necăsătorită.

signorina

Parte de vorbire:  s.f. (italienism)  
Etimologie: (it. signorina)

1. titlu de curtoazie și respect cu care se adresează sau se referă la o fată tânără sau, mai general, femeie necăsătorită, indiferent de vârstă; domnișoară.

junit, -ă

Parte de vorbire:  adj. (reg., înv.)  
Etimologie: (v. juni)

1. care a rămas necăsătorit.

juni

Parte de vorbire:  vb. intr. (reg., înv.)  
Etimologie: (v. june)

1. a rămâne necăsătorit (celibatar).
2. a trăi ca burlac.