șiță
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Etimologie: (I. sb. štica; II. nec.)
Etimologie: (I. sb. štica; II. nec.)
1. I. bucată subțire de lemn asemănătoare cu șindrila, dar mai scurtă decât aceasta, folosită pentru căptușirea și acoperirea caselor țărănești, a cabanelor etc.; (prin ext.) șindrilă.
2. (var.) (reg.) șisă.
3. II. plantă asemănătoare cu rogozul, nedefinită mai îndeaproape.