nedemn, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. indigne)

1. care nu este demn; nevrednic.
2. dezonorant.

abuza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. abuser)

1. a uza de ceva în mod exagerat, a folosi (conștient) fără măsură; a face abuz.
2. a exagera în utilizarea unei posibilități, a unei libertăți.
3. a profita în chip nedemn de o situație, un avantaj, încredere.
4. a amăgi, a înșela.
5. a violenta, a viola.

descalifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. disqualifier)

1. tr. a declara (pe cineva) nedemn de stimă, de respect; a dezonora.
2. a exclude dintr-o competiție (sportivă) pentru comportare necorespunzătoare, abateri, încălcarea anumitor reguli etc.
3. refl. a-și pierde calificarea profesională.

inavuabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inavouable)

1. care nu este avuabil; care este de nemărturisit; neavuabil.
2. (prin ext.) care constituie o rușine; rușinos, nedemn; neavuabil.

index

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. index)

1. listă (alfabetică) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare; indice.
2. ~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprizând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă.
3. listă a cărților interzise de biserica catolică; (p. ext.) listă de cărți interzise.
4. a pune la ~ = a) a trece o lucrare în lista cărților interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn sau periculos.
5. s. m. (inform.) parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator.
6. degetul arătător.

indignare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (indigna)

1. faptul de a (se) indigna; revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie și dispreț, provocată de o insultă, de o nedreptate sau o acțiune nedemnă.

indignitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indignité, lat. indignitas)

1. calitatea unei persoane nedemne; lipsă de demnitate; nemernicie.
2. ceea ce face pe cineva nedemn de a primi un bun material sau un titlu de recunoaștere.
3. (antonim) dignitate.