Parte de vorbire: s.
Origine: (coordona)
2. raport, relaţie într-un enunţ între două sau mai multe propoziţii ori părţi de propoziţie pe acelaşi plan gramatical, nedependente una de cealaltă.
3. raport între mai multe noţiuni de acelaşi fel, subordonate aceleiaşi noţiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. koordinativ)
1. grup ~ = grup de cuvinte cu rol de părţi de propoziţie nepredicative, în relaţie de coordonare, nedependente sau dependente de un element regent, comun tuturor, ori regente faţă de un element subordonat tuturor.