Dictionar

aprehensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appréhension, lat. apprehensio)

1. teamă vagă, nedeslușită, cauzată de presupunerea posibilității unui pericol.
 

confuz, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. confus, lat. confusus)

1. neclar, imprecis, nelămurit, nedeslușit.
2. (despre oameni) încurcat, tulbure.
 

întrevedere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. întrevedea)

1. întâlnire între persoane, personalități (politice) pentru discutarea unor chestiuni de interes comun.
2. vedere vagă, nedeslușită, ca printr-un ecran; întrezărire.
3. vedere în perspectiva timpului.
 

murmura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. murmurer)

1. tr., intr. a rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit.
2. intr. a susura.
 

obscur, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. obscur, lat. obscurus)

1. lipsit de lumină, întunecos.
2. (fig.) nedeslușit, neclar, vag.
3. (fig.) necunoscut; lipsit de merite deosebite, mediocru.
 

mormăitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (mormăi + -tură)

1. șir de sunete caracteristice pe care le scoate ursul; mormăit.
2. vorbire nedeslușită, pe ton scăzut sau nazal care arată nemulțumire, indignare; mormăit.
3. (var.) morăitură, mormoitură, mornăitură.