persecuție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. persécution, lat. persecutio)

1. urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare.
2. tratament tiranic și crud aplicat continuu unui grup de către o autoritate.
3. mania ~ei = idee fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea.
4. (var.) persecuțiune.

ieșire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. ieși)

1. acțiunea de a ieși și rezultatul ei.
2. anulare, ștergere dintr-o evidență (spre a trece în alta).
3. atac, năvală (din interiorul unei fortificații etc. spre inamic).
4. loc (amenajat) prin care se iese dintr-o încăpere, dintr-o curte etc.
5. parte a unei rețele electrice, a unui element de automatizare a unui sistem de transmisiune etc. pe unde sunt transferate, spre exterior, puterea sau semnalul, pe unde se leagă cu un circuit exterior etc.
6. registru de intrare și ~ = registru în care se înscriu hârtiile oficiale sosite sau expediate (într-o întreprindere sau instituție).
7. (expr.) ~ la lumină = apariție, publicare a unei scrieri.
8. (fig.) manifestare necontrolată, violentă (prin vorbe) față de cineva sau ceva; critică violentă (și nedreaptă).
9. (fig.) soluție aplicată pentru a scăpa dintr-o situație grea.
10. (inform.) transferul informației din memoria calculatorului spre exterior; output.
11. (electron.) punct al unui sistem sau aparat prin care un semnal este transferat spre exterior; output.

maldistribuție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl., fr. maldistribution)

1. distribuție inegală, ineficientă sau nedreaptă a ceva (bogăție, resurse etcetera).